Un academician irealist

   L-am ascultat la iRealitatea pe un academician istoric, intervievat de acelasi George Grigoriu. Ascultam si nu-mi venea sa cred ce aud! Ca Grigoriu e pafarist, asta nu e deloc nou, dar m-a uimit sa-l aud pe academician vorbind despre rolul deosebit pe care l-a avut presedintele american Wilson, in Marea Unire! Fireste, incitat de Grigoriu, a acceptat si ca Unirea s-a datorat intr-o mare masura, „lobby-ului facut de romanii din America”. Nu pot sa nu remarc ca acele episoade de istorie contrafacuta a patriei, sunt marcate de un inexistent lobby. Eu n-o sa-l contrazic pe marele academician istoric, ci doar o sa-i amintesc ce spunea N. Titulescu despre Tratatul de la Versailles (1919): din capul locului, SUA a declarat ca nu are nici un fel de interese in impartirea teritoriala, lasand ca decizia sa fie luata de Franta, Marea Britanie si Italia. Tratatul a fost semnat de Germania, ca tara invinsa si Marile Puteri Aliate, printre care si Romania, ca invingatoare. Propriu-zis, impartirea s-a facut la St. Germain (1919), unde s-a semnat un tratat-anexa Tratatului de la Versailles. Atunci, spune Titulescu, iar eu reamintesc, Italia a propus ca o mare parte din Transilvania sa revina Ungariei, iar Marea Britanie i-a impartasit punctul de vedere, desi semnase un tratat cu Ferdinand  (1916). G. Clemenceau le-a amintit ca Bratianu e cu armata romana in Budapesta, Franta nefiind dispusa sa-l scoata de acolo. Cum nici Italia si nici Marea Britanie nu aveau chef, Transilvania a revenit Romaniei. Unde vede academicianul istoric, contributia lui Wilson? Dar rolul „lobby-ului”? Daca si academicienii vorbesc prostii pentru a da bine pe sticla sau politic, nu stiu ce sanse mai avem, ca neam.